Azi am aflat ce inseamna sa ai ceva si sa iti doresti si mai mult. Eram roscata si, ei bine, acum sunt mai roscata, poate un pic prea mult. Dar important este sa ies bine in pozele de la cursul festiv si de la banchet, In rest, pana la licenta o sa se mai duca din intensitate. Sper.
Ma tot gandeam ce accesorii sa-mi iau pentru banchet. Rosii sa fie, neaparat. Asa ca am inceput cu parul, pe care daca o sa-l mai chinuiesc mult cu placa o sa devina un accesoriu la propriu. Astept sa ajung in Iasi, sa ma afund vreo ora prin Meli Melo, sa aduc la disperare vanzatoarele care nu-mi inteleg nehotararea si, intr-un final, sa-mi aleg ceva frumos si care sa se potriveasca. [de curand am remarcat ca imi este greu si sa aleg ce pachet de biscuiti sa-mi cumpar, dar aceasta este o alta discutie ce nu este necesara aici, dat fiind faptul ca trebuie sa incap in rochia proaspat achizitionata].
Legat de enough is enough, ma tot uit la teancul de foi de langa mine si brusc mi se face somn. Trebuie sa recunosc ca un somnifer mai bun nici nu exista. E paradoxal faptul ca in vremuri cand nu e timp de dormit, acelasi somnifer se transforma in cel mai strasnic energizant. Nu faceti analogii. Daca nu ati avut in mana manuscrisele la care ma refer, nu puteti intelege.
Pana la implinirea evenimentului viitor si cert (sper eu) care va determina stingerea oricarei surse de energie si de putere, imi asum obligatia de preluare a pernei in brate, precum si riscul pierderii fortuite a acesteia pe timpul noptii, din motive necunoscute.
