Pe curand!

Ma apropii de pasul cel mare. Si abia acum constientizez ca timpul a fost la fel de neindurator cu mine si mi-a furat studentia si a inchis si usa dupa el. Tot ce mai pot face este sa o privesc printr-un geam, dar stiu ca nu-mi mai apartine. Stiu ca am spus acum ceva vreme ca vreau sa treaca repede repede si sa trec la urmatoarea etapa. Acum mi-am permis luxul de a sta putin pe loc si de a privi in urma. Stiu ca n-am sa mai fac asta prea curand. In ciuda ultimelor impresii, am o multime de amintiri frumoase. Si pot spune ca am avut parte de o maturizare blanda si, in acelasi timp, ferma.

Daca e ceva de merita cu adevarat incercat, atunci acel lucru este alegerea unei facultati in afara orasului natal. Este altceva. Si, DA, am facut alegerea cea mai buna. Sunt bucuroasa ca am procedat asa. 

Imi pare rau ca nu am facut mai multe, ca nu am testat noi 'teritorii', ca nu am avut curajul necesar. Imi doresc din tot sufletul sa ramana in Moldova niste inimi calde la care sa ma intorc cat de des pot. Doar cateva. Si o sa fiu cea mai fericita.

Amalgam

Azi am aflat ce inseamna sa ai ceva si sa iti doresti si mai mult. Eram roscata si, ei bine, acum sunt mai roscata, poate un pic prea mult. Dar important este sa ies bine in pozele de la cursul festiv si de la banchet, In rest, pana la licenta o sa se mai duca din intensitate. Sper.

Ma tot gandeam ce accesorii sa-mi iau pentru banchet. Rosii sa fie, neaparat. Asa ca am inceput cu parul, pe care daca o sa-l mai chinuiesc mult cu placa o sa devina un accesoriu la propriu. Astept sa ajung in Iasi, sa ma afund vreo ora prin Meli Melo, sa aduc la disperare vanzatoarele care nu-mi inteleg nehotararea si, intr-un final, sa-mi aleg ceva frumos si care sa se potriveasca. [de curand am remarcat ca imi este greu si sa aleg ce pachet de biscuiti sa-mi cumpar, dar aceasta este o alta discutie ce nu este necesara aici, dat fiind faptul ca trebuie sa incap in rochia proaspat achizitionata].

Legat de enough is enough, ma tot uit la teancul de foi de langa mine si brusc mi se face somn. Trebuie sa recunosc ca un somnifer mai bun nici nu exista. E paradoxal faptul ca in vremuri cand nu e timp de dormit, acelasi somnifer se transforma in cel mai strasnic energizant. Nu faceti analogii. Daca nu ati avut in mana manuscrisele la care ma refer, nu puteti intelege.

Pana la implinirea evenimentului viitor si cert (sper eu) care va determina stingerea oricarei surse de energie si de putere, imi asum obligatia de preluare a pernei in brate, precum si riscul pierderii fortuite a acesteia pe timpul noptii, din motive necunoscute.

Laughter :D

Azi am ras muuult de tot. Aproape ca uitasem ca pot sa rad cu atata pofta si pret de atatea minute. Si chiar nu mai existam in momentele respective decat Raz, rasul si eu. I enjoyed it.

Azi am putut sa fiu EU, cu bune, cu rele. 

E greu a traiesti printre fatade, sa stii cand sa zambesti ori cand sa intorci capul. Cu toate acestea, asta este real life. Totul depinde de sincronizare. Si cand zic sincronizare, ma refer la reactiile mele in raport cu diverse persoane. Desi nu sunt o persoana diplomata, ci mai degraba, a bull in a chinatown - varianta feminina, am reusit sa am un anumit nivel de toleranta. Mic, ce-i drept, dar important este ca exista.

Dar astazi am fost EU. Si trebuie sa recunosc ca-mi era dor.

De ce tocmai acum?

Eu mereu am intrebari de adresat. Mai ales mie. Dar acum, daca tot e "end of an era" nu pot sa nu ma intreb cum de brusc toata lumea a devenit mai prietenoasa, cu intentii bune si e numai bunavointa peste tot? Trebuie sa se termine o etapa pentru a putea constientiza ca de fapt puteam sa ne intelegem la fel de bine de la bun inceput? Sau e doar o ultima fatada? 

In orice caz, daca sunt sentimente sincere, le apreciez chiar si pe ultima suta de metri. Dar nu inteleg intarzierea. Stiu ca undeva la mijloc, sunt si eu. Cu siguranta puteam sa fac mai multe in diverse situatii. Important este ca am ajuns in punctul in care am ajuns si intr-a 8-a, dar si intr-a 12-a. Pareri de rau si promisiuni de pastrat legaturi. Chiar daca istoria s-a repetat, sper ca macar nu se va continua la fel. 

Mi-am promis mereu sa nu-mi para rau pentru ceea ce am facut, pentru simplul motiv ca nu pot da timpul inapoi si sa schimb decizia. Inca ma straduiesc sa-mi respect promisiunea. 

Pentru prieteni

Pe langa multiplele spaime pe care le am, trebuie sa recunosc ca imi este frica de singuratate. Sunt ingrozita. Pentru mine, imaginea de cosmar este aceea in care eu sunt singura, fara prieteni, fara oameni care sa ma iubeasca sau macar sa le pese de mine. Orice s-ar intampla, nu vreau sa ajung in acel punct. E mult prea trist si mult prea greu.

Mi-am dat seama ca lumea mea nu este formata numai din mine. Este formata din toti cei pe care ii iubesc. Si pentru a-i rasplati, m-am gandit sa le ofer un umar calduros, cuvinte blande, o inima plina de caldura si un strop de gingasie. 

Forever yours, 

           

                    A little black cat.

Goodbye

In prag de maturizare, tin sa precizez ca URASC nedreptatea si tot ce tine de ea. Mi-am promis ca orice voi face mai tarziu, am sa dau dovada de integritate si am fac diferenta. Chiar daca nedreptatea defineste omenirea, eu inca vreau sa demonstrez contrariul. Nu de alta, dar nu vreau sa las un nume murdar in urma. Pot fi rea, orgolioasa, incapatanata, razbunatoare, dar nu nedreapta. Este cea mai urata trasatura si sfarama sute de sperante ca vreodata va fi ceva bine. 

Problema este ca mereu am fost nemultumita de mine, mi-am atribuit cate o vina nemeritata si am incercat sa fie mai bine. Si mereu am ajuns la concluzia ca nu m-am straduit suficient. Am stat pe intuneric cautand solutii de izbanda. Si de fiecare data am ajuns in acelasi punct.

BA DA. M-am straduit sa fie bine si am incercat tot ce am putut. Imi pare rau, dar nu eu sunt de vina in povestea asta. Tu nici macar nu te-ai straduit sa ma asculti si sa incerci sa auzi ce-ti spun. Nu-mi pare rau sa-ti spun ca nu am avut ce invata de la tine.