Limita

Pana unde poti merge pentru a obtine ce vrei? La ce esti in stare sa recurgi pentru a avea castig de cauza? Ce esti in stare sa spui ca sa impresionezi in favoarea ta chiar si atunci cand nu ai argumente care sa-ti sustina ideea? Si pana la urma de ce sa faci toate astea? De ce exista mereu mandria de 'a avea dreptate' sau de a avea ultimul cuvant?

Mi s-a intamplat mult prea des sa intalnesc acest gen de oameni si mereu m-am intrebat de ce nu primeaza logica, ci succesiunea rapida de cuvinte?

Pana la urma cum e?

Cand vad un om tind sa-l categorisesc si sa-l pun in aceasta forma la conservare. In situatii exceptionale, pot sa-l scot din tipologia aleasa si sa-i atribuiesc una noua. Dar cat de corecta este aprecierea facuta? Care este proportia dintre obiectivitate si subiectivitate din concluzia mea? Cat de adevarate au fost faptele care m-au determinat sa gandesc asa? Am tendinta sa analizez mult prea mult niste detalii care poate nu au nicio relevanta. 

Mereu am fost stricta in ceea ce priveste notiunea de 'prieteni' . Mi-a luat enorm de mult sa capat incredere si sa fiu eu insami cu ei si extrem de putin sa o pierd si sa ma inchid din nou. Si acum ma gandesc daca nu cumva am fost prea drastica si am pierdut unele momente care nu vor mai veni niciodata si niste persoane cu care poate m-as fi inteles. Am inteles destul de tarziu ca daca cineva nu este asa cum as vrea eu sa fie sau nu reactioneaza conform ideilor mele, asta nu inseamna ca nu sunt ok.

Ce am pierdut si ce am de castigat din ce am facut?

pisoi zgomotos :))

http://www.ziare.com/funny/amuzant/pisoiul-care-toarce-mai-zgomotos-decat-masina-de-tuns-iarba-audio-1077124

Back again

Iasi. Am ajuns de doua zile si parca zilele sunt si mai scurte dar parca nu se intampla nimic. Si am atatea de facut si parca nu stiu de care sa ma apuc prima data. Si mi se pare ca trece timpul degeaba... singurul lucru frumos este ca ninge afara atat de linistit incat este imposibil sa fii agitat cand privesti pe geam. Parca nici cafeaua nu ma mai trezeste atat de bine..desi azi am baut caramel machiatto mediu si erau zile in care era un motiv perfect pentru a avea o zi buna. Pana si tanti de la xerox a fost indispusa si nu a vrut sa ma ajute..sunt in cautarea unei zile bune...

Nature

http://www.flixxy.com/bear-animal-nature-film.htm

Contrast

Imi place o lume a contrastelor!
Imi place ca nicio zi sa nu semene una cu cealalta. Dar imi place ca fiecare dimineata sa inceapa cu o cafea tare si nu prea fierbinte. Daca ar lipsi, ar fi un inceput clar de 'bad day', zi in care as putea fi , pe buna dreptate, denumita Ankezilla.
Imi place sa fiu un model pentru ceilalti.Nimic nu ma flateaza mai mult. Dar urasc sa-mi vad preferintele etalate pe o alta persoana, care evident nu va recunoaste ca le-a preluat de la mine, ci reprezinta o idee proprie.
Imi place sa zic totul 'verde in fatza' ca sa se stie exact cum pun eu problema. Dar intr-o anumita masura imi pasa  de parerea pe care o las in urma mea celorlalti. Nu stiu inca de ce, insa uneori chiar imi pasa.
Imi place sa experimentez locuri si lucruri noi, sa schimb ordinea si modul in care imi desfasor activitatile. Iubesc insa caldura unei monotonii relaxante, departe de grijile apasatoare si de temerile unui eveniment nou.
Imi place sa imi sustin ideea cu foarte multa convingere si mult mai multe argumente. Insa mi-e teama ca as putea gresi intr-un mic rationament care sustine intreaga opera.
Imi place sa cred ca cei din jurul meu ma vad o persoana speciala. Dar as accepta cu greu faptul ca sunt o persoana la fel ca celelalte, dar cu mai multa vechime in vietile lor.
Imi plac chestiile palpitante pentru ca vreau sa fiu altfel. Uneori insa , aceste chestii ma depasesc si simt ca sunt mai mult decat as putea eu sa fac; iar atunci as vrea sa ma pierd in multime astfel incat nimeni sa nu sesizeze ca exista ceva ce am crezut ca pot face, dar in realitate sa fi esuat.
Imi place enoooorm sa fiu in centrul atentiei, sa acaparez privirile celorlalti si sa primesc complimente. In acelasi timp, nu suport ideea ca exista ochi critici care sa-mi analizeze defectele in public.

Da, sunt o persoana plina de contraste. Si ,cu siguranta, exista mult mai multe, dar am preferat sa le afisez doar pe acestea. Celelalte sunt in globul meu de cristal, micul loc unde ma ascund de ochii lumii, puse la buna pastrare.

Barele de la perdea

Poveste adevarata...

O femeie recent divortata isi petrecu prima zi impachetandu-si lucrurile in cutii si valize. A doua zi, a venit un camion si a incarcat totul, inclusiv mobila. A treia zi, s-a asezat pe jos, in sufrageria goala, a pus muzica in surdina, a asezat doua luminari, doua kile de creveti, o farfurie de icre si o sticla de vin alb pus la gheata.
Cand a terminat de mancat, a demontat toate barele de la perdelele din fiecare camera, le-a scos capacele laterale, a indesat inauntru icrele si crevetii care ii ramasesera, a pus capacele la loc si a asezat din nou barele la geamuri.
Reintors, fostul sot s-a mutat cu amanta si cu noua lui mobila. La inceput, totul a fost perfect. Insa, in curand, incet, incet, casa a inceput sa puta. Au incercat de toate: au facut curatenie, au aerisit, au revizuit gurile de ventilatie pentru eventualitatea ca s-ar pute gasi soareci morti inauntru, au spalat covoarele... In fiecare coltisor de casa au pus deodorante electrice, au golit zeci de butelii de spray. Au cheltui o gramada de bani sa schimbe, dar nimic nu functiona.
Nimeni nu le mai venea in vizita, angajatii refuzau sa lucreze, pana si fata care facea curatenie in casa i-a abandonat. Disperati, fostul sot si amanta, au hotarit sa se mute. Dupao luna, inca nu gasisera pe nimeni dispus sa cumpere casa. Cei de la agentiile imobiliare nici nu mai raspundeau la telefon. In final au cumparat o casa noua. 
Intr-o zi, fosta sotie il suna ca sa stabileasca detaliile divortului si, in treacat, il intreaba cum o mai duce. El raspunde ca vinde casa, fara insa sa-i dea vreo explicatie. Ea il asculta calma, apoi ii zice ca o sa vorbeasca cu avocatul, sa vada cum ar putea face sa cumpere ea casa. Presupunand ca n-are nici o idee despre adevaratul motiv pentru care o vinde, barbatul ii propune a zecea parte din pretul real al locuintei, ca sa scape cat mai repede. Femeia accepta si, in citeva ore, avocatul ii aduce actele la semnat.
O saptamina mai tarziu, barbatul si amanta se oprira la poarta casei, observand surazatori cum muncitorii le impachetau lucrurile si le urcau in camion. Totul, inclusiv barele de la perdele...

German Dehesa spunea astfel: "noi, barbatii, ar trebui sa intelegem ca femeile sint invincibile, imparabile si de neintrecut"...

Declaratie de dragoste

De la EL


uneori conteaza ce faci
alteori conteaza cum faci ceea ce faci
dar sunt si momente cand conteaza altceva
intr-o seara ca aceasta conteaza "altceva"
acest "altceva" cuprinde:
-iubire
-dragoste
-pasiune
-sentimente
-trairi
-evenimente
-momente
-toate lucrurile frumoase
dar lista nu ar fi completa fara elementele esentiale care le uneste: noi doi
noi suntem cei care dam sens vietii, dam sens universului in care traim, dam sens lucrurilor marunte care alcatuiesc intregul
intregul este guvernat prin cele de mai sus, le aduci in comun, le lasi sa se contopeasca si formeaza inimile nostre
inimile noastre ne guverneaza pe noi, iar noi suntem intregul
La Multi Ani !!  acum incepe cel de-al 2-lea anisor al inimilor noastre si anul 2 al universului nostru
TE IUBESC enorm de enorm de tare :"> always and forever together :X:X:X:X:X
:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*

De la EA

NEPREVAZUTUL

Sunt multe lucruri de care iti dai seama fie imediat, fie dupa mai multa vreme de gandire. Dar important este ca iti dai seama la un moment dat. Si mai sunt acele lucruri de care nu ai cum sa iti dai seama chiar de ar fi sa te gandesti la ele o viata intreaga. Ele formeaza neprevazutul. Si daca le pui in balanta sunt de inegalat. Nu se compara satisfactia pe care ti-o ofera o surpriza placuta cu o planificare ce-ti iese asa cum ai vrut.

Eu , in viata asta, am vrut sa fiu fericita. Sa am motive sa zambesc si sa rad. Sa am cadrul perfect pentru a fi eu, fara masti care se uzeaza in timp, fara a renunta la anumite lucruri care ma caracterizeaza doar pentru a fi acceptata de ceilalti.

Nu m-am asteptat niciodata sa am parte de o fericire de calibrul celei pe care o am. Nu am crezut ca pot oferi atata iubire si nu am crezut ca cineva imi poate iubi chiar si defectele. Nu am crezut ca inima mea isi mai putea gasi drumul catre libertate dupa ce o inchisesem atat de bine in mii de lanturi. Asta este ceea ce eu numesc  neprevazut. Si mi-a fost foarte greu sa-l inteleg si sa imi dau seama ce se intampla cu mine. Experimentam si experimentez ceva nou si mereu mi-e teama ca as putea sa gresesc. Dar mi-am dat seama ca in dragoste nu poti gresi. Totul este dictat de inima, un pedagog sever care nu admite eroarea si indisciplina. Imi place ceea ce sunt azi si stiu ca, datorita tie, voi fi si mai buna maine. Impreuna suntem invincibili si nimic si nimeni nu ne mai poate sta in cale.

Together forever in love, forever young, forever US !!!

TE IUBESC ENORM!!! :*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*

14.02.2011- cea mai frumoasa zi din an si din istoria unui pisoias numit Anke si a unui matzisor numai Raz.

cel mai fidel prieten

are 7 luni si e un catzel care a trecut prin multe inca din primele zile de viatza. A avut noroc si are si in continuare. Are stapani iubitori si multi afiliati care merg sa-l viziteze si sa-i duca ceva bun de mancare. De parca nu ar avea la discretie oricum ( vezi in spate! ). Cu chiu cu vai am reusit sa-l prind in poza, iar el mi-a oferit un zambet pe masura asteptarilor mele.:D
People, el este CODITZA, cel mai frumos si mai destept caine. Cel care nu a uitat niciodata sa spuna (bineinteles, intr-un mod canin, plin de recunostintza) un 'multumesc!' celor care l-au ajutat in momentele lui grele. Prin mod canin sa intelegem labutze pline de noroi pe haine, pe pantofi, niste fire din blana drept amintire si urme de coltzi pe maini ( de asemenea, pline de delicatetze).

Ceee ce conteaza

Mereu ma straduiesc sa fac ceva deosebit, sa observ alte lucruri decat ceilalti, sa dau alte replici decat cele la care s-ar astepta lumea...pe scurt, incerc sa nu fiu previzibila. Si reusesc! Dar in loc sa ma bucur si sa fiu mandra de mine, sunt anumite momente cand imi sau seama ca ma concentrez pe lucruri care nu sunt chiar atat de importante. Si stau si ma gandesc cat timp am putut pierde incercand sa demonstrez ceva ce nu avea nici sens si nici o valoare deosebita. Si ma cutremur, zicand ca asta nu sunt eu. Si apoi fac la fel. Si totul se transforma intr-un cerc vicios si plin de dezamagiri de sine. Si nici cea mai frumoasa bluzitza din Orsay nu ma mai face sa zambesc... pentru ca am senzatia ca eu, ca om, nu am progresat deloc fata de ziua de ieri. Iar un principiu de-al meu este ca: azi sunt mai desteapta decat ieri si mai putin desteapta decat maine. Dar oare facand aceleasi greseli, mai pot zice ca ma ghidez dupa principiul asta care suna atat de promitator?

Dar azi este un nou inceput. Mi-am permis luxul de a avea un start plin de sperantza: de azi NU voi face aceleasi greseli. Mi-am dat seama de ele, le-am recunoscut cu voce tare si le-am dat aripi sa zboare departe de mine. Nu spun ca nu voi mai face altele. Dar macar voi explora taramuri noi si asta ma va face mai increzatoare k printre atatea mici defecte, voi mai gasi si ceva sa-mi placa, ceva inedit.

2 in the morning

http://www.youtube.com/watch?v=_OLUSELxFok

De fapt, melodia este cu '4 in the morning', dar pe mine in noaptea asta nu m-a prins decat ora 2. Si am zis sa adorm devreme si chiar am incercat. Dar old habits die hard- sau dupa cum bine spune o buna prietena "old habits NEVER die". Ce sa fac daca m-am obisnuit prost? Recunosc nu-mi place sa dorm. Mi se pare ca-mi pierd timpul.Sunt atatea lucruri de facut si parca din ce in ce mai putin timp. Mereu ma trezesc zicand: "daca ziua ar avea 48 de ore"...as putea sa fac mult mai multe. As putea sa dau telefoanele pe care nu mai reusesc sa le dau, as putea sa vizitez locurile unde nu mai am timp sa ajung, as putea sa petrec mai mult timp cu mine si sa-mi dau seama de anumite schimbari care se petrec si de care imi dau seama mult mai tarziu.

Da, as putea, insa ziua nu va avea niciodata 48 de ore, iar eu va trebui sa stiu sa ma organizez mult mai eficient decat o fac. 

Si totusi, nu e putin, doar ca noi, oamenii, ne concentram pe orice in afara de ceea ce este cu adevarat important. Nu am timp pentru ca m-am stresat degeaba, nu am timp pentru ca mi-am consumat energia pe niste fleacuri, nu am timp pentru ca m-am concentrat prea mult pe ziua de ieri si am uitat sa traiesc ziua de azi.

Urasc sa fiu tarata in probleme inutile, in intrebari fara raspuns, in cercuri vicioase, in vietile unor oameni pe care nici macar nu ii cunosc. Nu ma intereseaza decat ceea ce vreau sa stiu, ceea ce este legat de persoanele importante din viata mea. Restul nu ma priveste. Banalitatile, monotoniile si intrigile le ofer cu cea mai mare caldura celor care au mai mult timp decat mine.

Singurul pe care il vreau de partea mea este TIMPUL pentru ca el ma face sa fiu un om liber si fericit. 

 

Primul pas

Am reusit intr-un final sa-mi fac si eu blog. Un loc unde pot sa scriu tot ce-mi trece prin cap. Un mic spatiu care sa poarte amprenta mea. Sa fie 100% eu, asa cu bune si cu rele.

Nu sunt o persoana constanta si nici usor de multumit. Asa ca probabil, postarile mele vor avea un caracter paradoxal. Dar vor fi ca mine!

Postarile mele vor avea gust de cafea cu un cubuletz de zahar si un strop de lapte. Vor avea culoare verde si vor fi pline de pisici negre sau 'rasa whisky'.  Pisicul din poza apartine 'rasei whisky', in realitate rasei exotic shorthair. 

Indiferent ca vor fi haioase, colorate, indraznete ori intrigante, toate aceste postari vor fi inspirate din realitate, chiar daca se va ajunge pana la un adevar dureros.

 Am invatat ca totul este posibil si ca niciodata nu poti spune : "mai rau de atat nu se poate! " Si mai mult decat atat, nimic nu este intamplator!