Pana la urma cum e?

Cand vad un om tind sa-l categorisesc si sa-l pun in aceasta forma la conservare. In situatii exceptionale, pot sa-l scot din tipologia aleasa si sa-i atribuiesc una noua. Dar cat de corecta este aprecierea facuta? Care este proportia dintre obiectivitate si subiectivitate din concluzia mea? Cat de adevarate au fost faptele care m-au determinat sa gandesc asa? Am tendinta sa analizez mult prea mult niste detalii care poate nu au nicio relevanta. 

Mereu am fost stricta in ceea ce priveste notiunea de 'prieteni' . Mi-a luat enorm de mult sa capat incredere si sa fiu eu insami cu ei si extrem de putin sa o pierd si sa ma inchid din nou. Si acum ma gandesc daca nu cumva am fost prea drastica si am pierdut unele momente care nu vor mai veni niciodata si niste persoane cu care poate m-as fi inteles. Am inteles destul de tarziu ca daca cineva nu este asa cum as vrea eu sa fie sau nu reactioneaza conform ideilor mele, asta nu inseamna ca nu sunt ok.

Ce am pierdut si ce am de castigat din ce am facut?