Stii sa ierti?

-Dedicat orgoliului meu-


De cate ori ti s-a intamplat sa zici: "daca as fi eu in locul lui/ei, nu as face asta sub nicio forma" ? Si, bineinteles ca ai si crezut asta in momentul in care rosteai cuvintele pline de orgoliu. Nu de alta, dar nu erai pus in situatia respectiva si era usor sa dai sfaturi si sa dai lectii de viata care incep cu "asa trebuie". Dar unde ti-a disparut fala atunci cand destinul, ironic asa cum ne-a obisnuit, te-a impins in aceeasi prapastie? 

Poate ca din exterior este mai usor, este mai clar totul, dar traiesti doar prin interior, prin ceea ce simti. Daca o persoana reuseste sa-ti tulbure principiile in care credeai de o viata, daca esti dispus sa schimbi ceva doar de dragul ei, atunci inseamna ca este ceva special. Bineinteles, nu fac nicio referire la situatiile extreme sau cele negative. Mi-am propus sa vorbesc numai despre aspectele frumoase si care merita incercate (asa ca nu mai vreau sa aud nimic pesimist).

Am ajuns la parerea ca o persoana este CINEVA pentru mine daca observ un CEVA in plus din comportamentul ei fata de mine. Nu ma refer la un avantaj, la un favor ori alte asemenea. Dar in momentul in care tu esti prima persoana careia ii impartaseste vestea cea mare, daca lipsa ta ii este cel mai profund resimtita, daca tu esti persoana de care nu uita niciodata, atunci poti zice ca este CEVA. Si pentru acest ceva, consider ca poti sa treci cu vederea o greseala facuta fara rautate, dar din nepricepere, pentru ca nu este momentul cel mai potrivit pentru a-ti enumera principiile solide. Greseli poti face si tu si atunci cred ca ai vrea niste brate calduroase care sa te ierte.