Trenul

Pana la urma m-am obisnuit sa merg cu trenul ore in sir. Uneori poate fi chiar placut sa stau degeaba si sa ma gandesc la ale mele, sa ma uit pe geam si sa vad cate lucruri mi-au scapat pana in prezent, desi merg de 4 ani pe acelasi drum. Desi numarul de ore a crescut progresiv, iar rabdarea mea a scazut in aceeasi masura, am reusit sa ma adaptez. Ceea ce nu tolerez si cred k nu as putea niciodata sa o fac este sa suport irascibilitatea oamenilor din jurul meu. Trenul, slava Domnului, are 4 vagoane, iar fiecare vagon este, de asemenea, incapator. Cu toate acestea, bagajele sunt si mai mari, iar oamenii numerosi. Desi reusesc sa urce cu tot bagajul si alaiul, in interior izbucnesc ciondanelile. Fiecare e grabit sa ajunga la locul lui, care, fereasca Dumnezeu sa fie ocupat. In drum spre "sacrul loc" sunt in stare sa treaca efectiv peste oricine numai sa ajunga cat mai repede sa stea pe scaun. Daca se intampla sa se impotmoleasca vreunul din fata lui pentru ca probabil are mult bagaj sau pentru ca a obosit ori poate ca nu s-a prins unde trebuie sa se aseze, incep remarcile: "hai mai repede!","n-am toata ziua la dispozitie" plus ghionturile aferente. Eu nu inteleg unde se grabeste toata lumea. Pana la urma se afla in tren, trenul merge sigur la destinatie, dar e nevoie de un minimum de intelegere si de 5 minute si toata lumea va fi fericita. Insa nu! Haideti sa ne calcam in picioare, sa ne varsam nervii acumulati din diverse motive pe niste oameni care nu au nicio vina in afara de aceea ca se gasesc acolo. 

Intr-adevar, merita sa te dezlantuiesti! Vei castiga 2 minute in plus de stat pe scaun si -7 ani de acasa!