cu un pas in urma, dar cu privirea inainte

am lipsit destul de mult de pe morning-caffeine, dar nu mi-am mai vazut capul de treburi in ultima vreme. desi am beneficiat de putina relaxare, acum sunt back in business si am de dat examenul vietii mele. Cum se va finaliza, am o oarecare banuiala, insa astept certitudinea. 

abia de curand am inteles ca intr-adevar, este buna chestia cu NEVER SAY NEVER. pentru ca m-am intrebat de prea multe ori in ultima perioada unde au disparut multele promisiuni cu 'friends forever' , 'o sa fiu acolo mereu pentru tine'? 

sau poate ca au fost vorbe in vant, iar eu, in naivitatea mea le-am materializat. la ce bun atatea chestii frumoase daca in final ramanem cu...nimic? mie mi se pare un timp pierdut. asa cum am mai zis de multe ori, omul este om.

Pe curand!

Ma apropii de pasul cel mare. Si abia acum constientizez ca timpul a fost la fel de neindurator cu mine si mi-a furat studentia si a inchis si usa dupa el. Tot ce mai pot face este sa o privesc printr-un geam, dar stiu ca nu-mi mai apartine. Stiu ca am spus acum ceva vreme ca vreau sa treaca repede repede si sa trec la urmatoarea etapa. Acum mi-am permis luxul de a sta putin pe loc si de a privi in urma. Stiu ca n-am sa mai fac asta prea curand. In ciuda ultimelor impresii, am o multime de amintiri frumoase. Si pot spune ca am avut parte de o maturizare blanda si, in acelasi timp, ferma.

Daca e ceva de merita cu adevarat incercat, atunci acel lucru este alegerea unei facultati in afara orasului natal. Este altceva. Si, DA, am facut alegerea cea mai buna. Sunt bucuroasa ca am procedat asa. 

Imi pare rau ca nu am facut mai multe, ca nu am testat noi 'teritorii', ca nu am avut curajul necesar. Imi doresc din tot sufletul sa ramana in Moldova niste inimi calde la care sa ma intorc cat de des pot. Doar cateva. Si o sa fiu cea mai fericita.

Amalgam

Azi am aflat ce inseamna sa ai ceva si sa iti doresti si mai mult. Eram roscata si, ei bine, acum sunt mai roscata, poate un pic prea mult. Dar important este sa ies bine in pozele de la cursul festiv si de la banchet, In rest, pana la licenta o sa se mai duca din intensitate. Sper.

Ma tot gandeam ce accesorii sa-mi iau pentru banchet. Rosii sa fie, neaparat. Asa ca am inceput cu parul, pe care daca o sa-l mai chinuiesc mult cu placa o sa devina un accesoriu la propriu. Astept sa ajung in Iasi, sa ma afund vreo ora prin Meli Melo, sa aduc la disperare vanzatoarele care nu-mi inteleg nehotararea si, intr-un final, sa-mi aleg ceva frumos si care sa se potriveasca. [de curand am remarcat ca imi este greu si sa aleg ce pachet de biscuiti sa-mi cumpar, dar aceasta este o alta discutie ce nu este necesara aici, dat fiind faptul ca trebuie sa incap in rochia proaspat achizitionata].

Legat de enough is enough, ma tot uit la teancul de foi de langa mine si brusc mi se face somn. Trebuie sa recunosc ca un somnifer mai bun nici nu exista. E paradoxal faptul ca in vremuri cand nu e timp de dormit, acelasi somnifer se transforma in cel mai strasnic energizant. Nu faceti analogii. Daca nu ati avut in mana manuscrisele la care ma refer, nu puteti intelege.

Pana la implinirea evenimentului viitor si cert (sper eu) care va determina stingerea oricarei surse de energie si de putere, imi asum obligatia de preluare a pernei in brate, precum si riscul pierderii fortuite a acesteia pe timpul noptii, din motive necunoscute.

Laughter :D

Azi am ras muuult de tot. Aproape ca uitasem ca pot sa rad cu atata pofta si pret de atatea minute. Si chiar nu mai existam in momentele respective decat Raz, rasul si eu. I enjoyed it.

Azi am putut sa fiu EU, cu bune, cu rele. 

E greu a traiesti printre fatade, sa stii cand sa zambesti ori cand sa intorci capul. Cu toate acestea, asta este real life. Totul depinde de sincronizare. Si cand zic sincronizare, ma refer la reactiile mele in raport cu diverse persoane. Desi nu sunt o persoana diplomata, ci mai degraba, a bull in a chinatown - varianta feminina, am reusit sa am un anumit nivel de toleranta. Mic, ce-i drept, dar important este ca exista.

Dar astazi am fost EU. Si trebuie sa recunosc ca-mi era dor.

De ce tocmai acum?

Eu mereu am intrebari de adresat. Mai ales mie. Dar acum, daca tot e "end of an era" nu pot sa nu ma intreb cum de brusc toata lumea a devenit mai prietenoasa, cu intentii bune si e numai bunavointa peste tot? Trebuie sa se termine o etapa pentru a putea constientiza ca de fapt puteam sa ne intelegem la fel de bine de la bun inceput? Sau e doar o ultima fatada? 

In orice caz, daca sunt sentimente sincere, le apreciez chiar si pe ultima suta de metri. Dar nu inteleg intarzierea. Stiu ca undeva la mijloc, sunt si eu. Cu siguranta puteam sa fac mai multe in diverse situatii. Important este ca am ajuns in punctul in care am ajuns si intr-a 8-a, dar si intr-a 12-a. Pareri de rau si promisiuni de pastrat legaturi. Chiar daca istoria s-a repetat, sper ca macar nu se va continua la fel. 

Mi-am promis mereu sa nu-mi para rau pentru ceea ce am facut, pentru simplul motiv ca nu pot da timpul inapoi si sa schimb decizia. Inca ma straduiesc sa-mi respect promisiunea. 

Pentru prieteni

Pe langa multiplele spaime pe care le am, trebuie sa recunosc ca imi este frica de singuratate. Sunt ingrozita. Pentru mine, imaginea de cosmar este aceea in care eu sunt singura, fara prieteni, fara oameni care sa ma iubeasca sau macar sa le pese de mine. Orice s-ar intampla, nu vreau sa ajung in acel punct. E mult prea trist si mult prea greu.

Mi-am dat seama ca lumea mea nu este formata numai din mine. Este formata din toti cei pe care ii iubesc. Si pentru a-i rasplati, m-am gandit sa le ofer un umar calduros, cuvinte blande, o inima plina de caldura si un strop de gingasie. 

Forever yours, 

           

                    A little black cat.

Goodbye

In prag de maturizare, tin sa precizez ca URASC nedreptatea si tot ce tine de ea. Mi-am promis ca orice voi face mai tarziu, am sa dau dovada de integritate si am fac diferenta. Chiar daca nedreptatea defineste omenirea, eu inca vreau sa demonstrez contrariul. Nu de alta, dar nu vreau sa las un nume murdar in urma. Pot fi rea, orgolioasa, incapatanata, razbunatoare, dar nu nedreapta. Este cea mai urata trasatura si sfarama sute de sperante ca vreodata va fi ceva bine. 

Problema este ca mereu am fost nemultumita de mine, mi-am atribuit cate o vina nemeritata si am incercat sa fie mai bine. Si mereu am ajuns la concluzia ca nu m-am straduit suficient. Am stat pe intuneric cautand solutii de izbanda. Si de fiecare data am ajuns in acelasi punct.

BA DA. M-am straduit sa fie bine si am incercat tot ce am putut. Imi pare rau, dar nu eu sunt de vina in povestea asta. Tu nici macar nu te-ai straduit sa ma asculti si sa incerci sa auzi ce-ti spun. Nu-mi pare rau sa-ti spun ca nu am avut ce invata de la tine.

Oamenii sunt sclavii pisicilor! Vezi video!

O pisica din Taiwan demonstrează mitul urban conform căruia pisicile ne consideră sclavii lor. Reuşeşte să-şi convingă stăpânul să-i deschidă cutia cu hrană muşcându-l de mână!

După ce încearcă să deschidă cutia ce conţine hrana mult dorită, pisica Migou apelează la stăpân. Îl muşcă uşor de mână, cât să i-o îndrepte în direcţia cutiei. Apoi, nu se lasă până când cutia e complet deschisă, muşcând de oridecâte ori e nevoie.

Migou are 3 ani, e o pisică metisă şi trăia pe străzile din Taiwan înainte de a fi salvată de actualii săi stăpâni.

http://www.youtube.com/watch?v=JhlfT-x6Ys0&feature=player_embedded

Diplomatie sau nesinceritate?

Mi s-a spus mereu sa fiu diplomata pentru ca imi va fi mult mai bine si mai usor. Si as fi ipocrita sa spun ca nu am incercat. Dar am ramas la stadiul de tentativa. Iar pentru cunoscatori, as putea sa zic ca este o tentativa improprie, pentru ca nu am mijloacele necesare pentru a o realiza, pentru ca este absolut imposibil sa reusesc sa fiu diplomata. Nu imi sta in fire sa zambesc atunci cand simt contrariul. Nu pot sa ma prefac ca sunt interesata sau ca imi pasa daca eu gandesc opusul. 

Uneori imi pare rau ca pe fata mea se poate citi ceea ce cred despre o persoana, situatie sau eveniment. Imi pare rau, pentru ca am de pierdut destul de multe din cauza asta. Cu toate acestea, nu-i apreciez pe cei diplomati. Sunt niste mincinosi profesionisti. Pentru a 'lasa loc de buna ziua' nu este nevoie sa fii prefacut, ci sa stii sa respecti si sa te comporti decent. Mie mi se pare suficient. 

Pentru ca toti mintim.

In primul rand, cine spune ca nu a mintit niciodata este cel mai mare mincinos. Nu se poate sa nu fi vrut sa scapi dintr-o situatie care nu-ti convenea, intr-un mod rezonabil. Eu am o vorba: motive se gasesc. Cat de adevarate sunt, asta lasa de dorit.

Iar eu mai cred ceva: cu cat cineva imi da mai multe motive din cauza carora nu poate sa faca ceva, cu atat mai mult imi dau seama ca, de fapt, nu are chef sa faca acel lucru. In principiu, e nevoie doar de ceva care sa te impiedice, nicidecum de o sumedenie de improvizatii.

Ne place sa avem o anumita imagine in ochii celoralti, sa auzim remarci favorabile, sa fim apreciati. Dar cine ne va spune mereu doar lucruri pozitive despre noi, cu siguranta nu e prieten. La urma urmei, suntem oameni si gresim. Este imposibil sa facem totul ca la carte. Dusul realitatii poate sa fie ingrozitor de rece, dar avem nevoie ca acele persoane din jurul nostru, in care avem toata baza sa ne spuna totul "verde in fata". 

Sunt de parere ca totul de afla, mai devreme sau mai tarziu. Nu exista minciuna perfecta, ci doar sperante ca nu se va afla. Pana la urma, nimic nu se pierde. TOTUL se transforma. 

10 lucruri de evitat

1. Nu trai in trecut. Nu de alta, dar stii deja ce ti-a oferit. Daca au fost chestii faine, pastreaza-le intr-un album, ca amintiri, iar daca au fost dureroase, ai suferit destul pentru ele de atunci. 
2. Nu-l crede pe omul mereu zambitor si gata sa te ajute. Cand vei afla motivul comportamentului sau, vei ajunge la concluzia ca ai fost tot timpul un nevazator cu ochii perfect sanatosi. 
3. Nu-ti oferi sfatul, decat daca ti se cere in mod expres. Daca ceva nu-i va iesi bine, va fi doar vina ta, iar daca totul iese ca la carte, a fost ideea lui/ei.
4. Nu repeta greselile. Fii cel care face diferenta!
5. In cazul in care te intrebi daca este sau nu bine sa faci un lucru, nu-l face. O sa-ti para rau mai devreme sau mai tarziu.
6. Nu accepta lucruri care te incomodeaza - vor duce la rupturi ireparabile. De cate ori ti-ai luat pantofi cu 3 numere mai mici?
7. Nu apela la "mica intelegere". Asa ceva nu exista decat ipotetic si pare cea mai buna metoda. Cineva sigur va iesi in lipsa.
8. Nu judeca un om la prima vedere. Poate uneori vei avea dreptate, dar nu merita sa compromiti ceva ce nici nu a inceput.
9. Nu pastra in tine resentimentele si nemultumirile. Lasa-le sa se duca de unde au venit.
10. Nu te razbuna pe o persoana care nu ti-a facut nimic, pentru simplul fapt ca ai avut o zi grea.  Picatura care ti-a umplut paharul poate fi o lacrima. Nu o murdari cu grosolaniile altora.

Veeeeeerdeeeeeeee :X

Cred ca am precizat cu orice ocazie ca-mi place culoarea verde. Pe acest motiv camera mea de acasa este verde, majoritatea cartilor xeroxate au copertile verzi, cana din care imi beau cafeaua dimineata este tot verde, fluturasul de la Raz (de care cred ca a uitat :)) ), veioza, pixuri, accesorii - majoritatea au calitatea mentionata mai sus. Imi place sa ma inconjor cu verde pentru ca:

1. ma linisteste
2. am un start bun de dimineata (in ceea ce priveste cana verde, nu stiu sigur daca ea imi da startul bun sau continutul ei- e discutabila chestiunea). am citit ca daca ai camera in care dormi de culoare verde, te vei trezi mult mai bine dispus - asa se explica de ce acasa ma trezesc cu zambetul pe buze, iar la Iasi sunt ca o furtuna de dimineata. Din punctul meu de vedere, este probata situatia si o declar veritabila. :D -daca s-a intamplat uneori si altfel, va asigur ca sunt exceptii, pe care puteti sa le ignorati ;;)
3. este o culoare relaxanta (cred ca toti va simtiti mult mai bine, mai calmi dupa o zi de stat intr-o poienita/padurice/parc)
4. semnifica viata 
5. atunci cand o vad, ma gandesc la mirosul ierbii proaspat taiate, la gustul acrisor al corcoduselor si al tuturor fructelor necoapte, pe care le ador.
6. semnifica speranta, optimism, incredere, putere.

Stii sa ierti?

-Dedicat orgoliului meu-


De cate ori ti s-a intamplat sa zici: "daca as fi eu in locul lui/ei, nu as face asta sub nicio forma" ? Si, bineinteles ca ai si crezut asta in momentul in care rosteai cuvintele pline de orgoliu. Nu de alta, dar nu erai pus in situatia respectiva si era usor sa dai sfaturi si sa dai lectii de viata care incep cu "asa trebuie". Dar unde ti-a disparut fala atunci cand destinul, ironic asa cum ne-a obisnuit, te-a impins in aceeasi prapastie? 

Poate ca din exterior este mai usor, este mai clar totul, dar traiesti doar prin interior, prin ceea ce simti. Daca o persoana reuseste sa-ti tulbure principiile in care credeai de o viata, daca esti dispus sa schimbi ceva doar de dragul ei, atunci inseamna ca este ceva special. Bineinteles, nu fac nicio referire la situatiile extreme sau cele negative. Mi-am propus sa vorbesc numai despre aspectele frumoase si care merita incercate (asa ca nu mai vreau sa aud nimic pesimist).

Am ajuns la parerea ca o persoana este CINEVA pentru mine daca observ un CEVA in plus din comportamentul ei fata de mine. Nu ma refer la un avantaj, la un favor ori alte asemenea. Dar in momentul in care tu esti prima persoana careia ii impartaseste vestea cea mare, daca lipsa ta ii este cel mai profund resimtita, daca tu esti persoana de care nu uita niciodata, atunci poti zice ca este CEVA. Si pentru acest ceva, consider ca poti sa treci cu vederea o greseala facuta fara rautate, dar din nepricepere, pentru ca nu este momentul cel mai potrivit pentru a-ti enumera principiile solide. Greseli poti face si tu si atunci cred ca ai vrea niste brate calduroase care sa te ierte.

Cum deosebesti un prieten de un amic

Pentru multe persoane, aceste doua cuvinte sunt sinonime. Nu si pentru mine. Din punctul meu de vedere, exista o diferenta foaaaarte mare intre ele. 

Prietenul iti intuieste gandurile chiar si atunci cand zambesti ca de obicei.Amicul doar va spune ca ai o zi buna.

Prietenul va fi mereu langa tine, indiferent daca veti merge in acelasi pas, ori daca va trebui sa te ridice. Amicul va fi cu tine atat timp cat el este cu un pas inaintea ta.

Prietenul va fi prieten si la 10000 de km. Amicul se va multumi sa se planga ca esti prea departe.

Prietenul vine fara sa-l chemi. Amicul vine numai daca este chemat.

De fapt, mai simplu este asa: daca deja te gandesti daca o persoana iti este prietena sau nu, inseamna ca exista dubii. Si din moment ce exista dubii, este si o problema. Nu poate fi totul in regula si sa incepi sa iti pui intrebari. 

Dar ce te faci cand o persoana intruneste calitatile pe care le-am atribuit prietenului, dar ulterior "devine" amic?

Pentru ca ai crezut

De cand m-am trezit mi-am dat seama ca va fi o zi speciala. Visasem frumos, iar acest lucru este la fel de rar precum eclipsele totale de soare. Dar astazi nu voi vorbi despre mine. Este o zi mult prea importanta pentru a face asta.

Pentru tine, in schimb, a fost o zi plina de asteptari, de emotii, de rugaminti intense. "orele au trecut ca anii, dar viata are marile ei surprize placute. zi grea, dar memorabila! toti dam vina pe viata si pe neajunsurile ei, dar cand vine o clipa in care renasti printr-o sansa oferita tot de viata, ne schimbam opinia 180 d grade. "- asa mi-ai spus. Asta confirma ce cred eu cu inversunare: dupa vreme rea, dupa momente grele, vine rasplata, iar atunci ar fi bine sa iti amintesti cum este sa te bucuri pe deplin. Sa iti dai seama ca soarele poate sa apara din norii cei mai negri. 

Nu conteaza cat de negre sunt unele momente, ci este esential sa iesi invingator! Iar asta este calitatea ta.

Desi nu te vad, stiu ca azi ai ochii mai senini, mai plini de lumina. Imi place sa te stiu asa. Imi place sa te  vad zambind. Iti doresc ca zilele de acum sa fie cel putin la fel de bune ca si cea de azi si sa iti umple sufletul cu multumire.

Traieste intr-o lume fara sa faci parte din ea.

Se pare ca astazi sunt plina de intrebari. Dar niciodata nu am inteles de ce trebuie sa ne placa un anumit lucru, o anumita persoana, un anumit fel de mancare. Fiecare dintre noi este unic, are preferintele lui, dar inca de cand suntem mici suntem obligati sa mancam un aliment pentru ca e bun pentru nu stiu ce, indiferent daca il detestam din toata inima; parintii ne mai zic: "uite iesi cu X. Mie mi se pare a fi o fata/un baiat de treaba. Cred ca v-ati intelege bine". Si nu se rezuma numai la atat, ci insista: "Eu chiar cred ca e bine!".

Tendinta umana este sa se indrepte exact in coltul opus. Cu cat cineva ne zice cat de bine este sa facem chestiunea respectiva, cu atat facem invers. Si totusi, de ce nimeni nu renunta la obiceiul asta? De ce fiecare simte nevoia sa schimbe ceva la cel de langa el? De ce trebuie sa avem toti aceleasi pareri, gusturi? Ce e bun pentru unul, poate fi dezgustator pentru celalalt. 

Cred ca stam destul de rau la capitolul : respecta si ceea ce nu e in concordanta cu modul tau de viata, dar e moral si licit!

Resemnare sau indiferenta?

Care e treaba cu "asta-i viata" sau "asta e"? Ca aud tot mai frecvent si deja ma irita pentru ca semnifica resemnare. Oare cum este sa nu iti para rau pentru nimic si sa te multumesti doar sa zici replica asta? Chiar am ajuns in punctul in care sa nu ne mai pese de nimic?

Mi s-a spus ca eu nu stiu sa pierd. Poate ca nu stiu, dar cu siguranta nu voi rosti niciodata "asta e" si nu voi renunta la nimic pana nu-mi epuizez orice strop de energie, atat timp cat consider ca lucrul respectiv merita. Poate pentru ca am obtinut ce am vrut mereu. Si ma refer la reusite, nu la achizitionarea unor lucruri scumpe pe banii tatalui. 

Cred in "nimic nu este intamplator", dar nu pot intelege intotdeauna de ce a trebuit sa fie asa. Sigur, exista un motiv bun pe care il voi afla peste ceva vreme, poate peste 10 ani, dar in momentul respectiv, cu siguranta, nu pot zice "asta este". 

E buna la ceva resemnarea? Este intelept sa o folosesti uneori? Mie mi se pare ca daca ne resemnam in legatura cu un lucru, il pastram in stare latenta si cand se va ivi ocazia, dorinta reinvie cu mai multa putere si ajungem in punctul initial.

Si am gresit mai sus: nu am obtinut mereu ce am vrut. Am vrut sa fiu arhitect. Dar mi s-a taiat elanul de catre un specialist care nici macar nu apucase sa vada de ce sunt in stare. Recunosc, de obicei am un start greoi. Dar intotdeauna reusesc sa recuperez in timp. Nu a avut rabdare decat 3 sedinte, dupa care mi-a spus sa-mi schimb gandul pentru ca nu voi fi buna niciodata in domeniul asta. Poate ca a avut dreptate, poate nu. Nu am zis "asta e", insa am crezut ca "nimic nu e intamplator" Asa am ajuns la drept, insa daca voi avea vreodata sansa de a-mi urma primul vis, cu siguranta as face-o. Poate si pentru a demonstra ca nu a avut dreptate.

Autocritica

De azi am promis sa fiu un om mai bun. Bine, nu foarte bun, dar macar sa nu mai zic chestii de care sa-mi para rau. Si nu le ziceam pentru ca le credeam, ci pentru a fi rautacioasa. Pana la urma nu poti rani decat o persoana care tine la tine ( replica asta mi-a fost zisa acum 4 ani de o prietena, Andra, pe care o cunosc de 16 ani). Daca citesti articolul, sa stii ca nu am sa uit niciodata asta. Mi-ai deschis ochii, desi din cand in cand mai gresesc. Oricum, ma cunosti foarte bine si mereu ai stiut ce sa-mi spui sa ma trezeasca la realitate.

Pana la urma, de ce sa imprastii venin? Cu ce sunt eu mai presus decat cel care m-a determinat sa ma port asa? Si mai mult decat atat, ce cred ca rezolv cu asta? 

Se zice ca vorbele zboara si faptele raman. Imi permit sa afirm si ca o vorba doare mai tare decat o palma. Si nu cred ca cineva poate uita o acuzatie nedreapta ce-i este adusa sau o vorba grea. Cu cat suntem mai apropiati unii de altii, cu atat posibilitatea de a face ceva sa-l doara pe celalalt este mai mare. Si uite asa, o vorba aruncata la suparare sau din dorinta de razbunare pentru ceva nediscutat conduce la rupturi definitive. 

Eu am ales sa las compatibilitatea sa ma uneasca de niste oameni si sa nu las niste cuvinte sa destrame totul.

oldies but goldies

De ce  omul trebuie sa exploreze cat poate el de mult pentru ca, in final, sa ajunga in acelasi punct de unde a plecat si, in plus, sa isi dea seama ca ceea ce avea era mult mai de pret decat ceea ce a obtinut? De ce este de natura noastra sa nu apreciem ceea ce avem decat dupa ce pierdem sau dupa ce suntem dezamagiti? Parca o cautam cu lumanarea sa fim dezamagiti. E nevoie de un dus rece pentru a vedea realitatea. 

Si ceea ce e mai rau este ca acordam zeci de sanse unor oameni care nu fac nimic sa le merite, cu exceptia unor vorbe iluzorii aruncate pentru a ne impresiona. Evident, fara nicio urma de parere de rau. Cica suntem indiferenti si nu ne pasa. Dar suferim in tacere de fiecare data si ne este rusine sa recunoastem ca am cazut in aceeasi plasa. 

Urasc dezinteresul, minciuna sfruntata, individualismul dus la extrem, precum si toate carentele grave de comportament. Le detest si, totusi, le vad zilnic. Si mi se pare ca doar eu le vad sau poate ca doar eu le acord atentie.

Prietenii mei nu le au. Pentru ca prietenii meu sunt cei mai buni!

Hristos a Inviat!

De curand am inceput sa inteleg ca "liniste" inseamna mai mult decat un simplu cuvant. Ba mai mult, am inceput sa o apreciez si sa ma bucur de ea in putinele momente cand o am. Dupa cateva saptamani aglomerate la Iasi, m-am retras cu prietenul meu la el la tara. Un element de noutate pentru mine pentru ca eu nu am tara. Da, ati citit bine: am fost crescuta printre blocuri, unde iarba este o raritate, iar aerul curat nu mai spun. 

Am avut nevoie de o zi de plimbare pe malul danubian inverzit, de un gratar gustos si de niste felii de branza adevarata si fara adaosuri, mancate in curte, pentru a-mi incarca bateriile. Parca si cerul avea un albastru mai frumos, si pasarile erau mai voioase. 

Dar ne-am intors in prafuitul Galati, cu mult mai multa energie, pregatiti pentru ce urmeaza. Cert este ca am gasit perfectiunea: un loc unde te regasesti si iti dai seama cat de mult iti era dor de tine cand erai o persoana relaxata si cu un zambet mai larg pe buze.

Trenul

Pana la urma m-am obisnuit sa merg cu trenul ore in sir. Uneori poate fi chiar placut sa stau degeaba si sa ma gandesc la ale mele, sa ma uit pe geam si sa vad cate lucruri mi-au scapat pana in prezent, desi merg de 4 ani pe acelasi drum. Desi numarul de ore a crescut progresiv, iar rabdarea mea a scazut in aceeasi masura, am reusit sa ma adaptez. Ceea ce nu tolerez si cred k nu as putea niciodata sa o fac este sa suport irascibilitatea oamenilor din jurul meu. Trenul, slava Domnului, are 4 vagoane, iar fiecare vagon este, de asemenea, incapator. Cu toate acestea, bagajele sunt si mai mari, iar oamenii numerosi. Desi reusesc sa urce cu tot bagajul si alaiul, in interior izbucnesc ciondanelile. Fiecare e grabit sa ajunga la locul lui, care, fereasca Dumnezeu sa fie ocupat. In drum spre "sacrul loc" sunt in stare sa treaca efectiv peste oricine numai sa ajunga cat mai repede sa stea pe scaun. Daca se intampla sa se impotmoleasca vreunul din fata lui pentru ca probabil are mult bagaj sau pentru ca a obosit ori poate ca nu s-a prins unde trebuie sa se aseze, incep remarcile: "hai mai repede!","n-am toata ziua la dispozitie" plus ghionturile aferente. Eu nu inteleg unde se grabeste toata lumea. Pana la urma se afla in tren, trenul merge sigur la destinatie, dar e nevoie de un minimum de intelegere si de 5 minute si toata lumea va fi fericita. Insa nu! Haideti sa ne calcam in picioare, sa ne varsam nervii acumulati din diverse motive pe niste oameni care nu au nicio vina in afara de aceea ca se gasesc acolo. 

Intr-adevar, merita sa te dezlantuiesti! Vei castiga 2 minute in plus de stat pe scaun si -7 ani de acasa!

Dincolo de nori

Clepsidra timpului a avut mult prea putina pulbere de scurs, iar numarul anilor s-a oprit la 20. Un zambet frumos ce a ramas cristalizat pentru totdeauna. Nu am cunoscut mai multa veselie, mai multe rasete, mai multa voie buna, o inima mai curata si mai deschisa si niste brate mai prietenoase decat ale ei. Optimismul si o vorba buna, oricand gata sa fie rostita, incalzeau si cea mai friguroasa zi de iarna.

Si la ultima reuniune de grupa la care am mers amandoua, ne-am promis, strangandu-ne in brate, ca trebuie sa ne vedem mai des decat o faceam. Fusesera cateva ore extraordinar de placute si voiam sa se repete. 

Dar la urmatoarea reuniune, tot ce am simtit a fost durere si un puternic sentiment de nedreptate. Plecase.

Comoditate all the way

"Cum te-ai simti daca ai primi complimente legate de atuurile tale fizice, la prima ora a diminetii, fara ca macar sa fii machiata? Ti-ar face ziua mai frumoasa, iar tu te-ai simti si mai bine in pielea ta. Orice reprezentanta a sexului frumos isi doreste sa auda aprecieri la adresa calitatilor sale fizice, in orice moment al zilei. Ei bine, daca te simti pregatita pentru o avalansa de complimente, atunci trebuie sa incerci machiajul semipermanent. 

Poti scapa de chinurile prin care treci in fiecare dimineata incercand sa iti conturezi perfect ochii cu eyeliner. Buzele colorate si pline nu vor mai fi un deziderat greu de atins, iar puterea ta de seductie se va dubla! Sprancenele perfect modelate, in orice moment, definitiveaza si completeaza conturul fetei, evidentiindu-ti ochii.

Machiajul semipermanent te ajuta sa iti accentuezi calitatile fizice si sa iti acoperi micile imperfectiuni. Iata niste argumente care te vor convinge sa apelezi cat mai rapid la machiajul semipermanent: vei economisi timp dimineata si bugetul tau va fi salvat, intrucat produsele cosmetice nu vor mai fi o buna perioada de timp pe lista ta de cumparaturi, vremea nefavorabila, ploaia, vantul, nu vor avea nicio sansa in fata trasaturilor tale fizice perfect conturate, iar daca ai un ten problematic care nu se impaca prea bine cu diverse produse cosmetice, atunci machiajul semipermanent a fost inventat chiar pentru tine!"

Sursa: www.kudika.ro

Pana la urma cum ramane cu frumusetea naturala? Stiu ca se spune ca o femeie cu adevarat frumoasa arata foarte bine chiar si atunci cand de abia s-a trezit. Ceea ce este prezentat mai sus nu este cumva un fel de "neacceptare" a propriului aspect, o distrugere a naturaletii? 

Eu cred ca atunci cand ai o problema incerci sa o rezolvi, nu sa o acoperi cu o desen frumos care dupa ce "se ia" ramai doar cu nemultumirea. 

Ne machiem semipermanent ca sa economisim timp si bani, spun ei. Facem cumparaturi online pe care ni le aduc pana in fata usii, de asemenea pentru a salva timp. Preluam felicitari si urari formulate in mod generic de pe site-uri pentru a avea mai mult timp. Timp pentru ce pana la urma? Pentru ca toate sunt facute pentru noi, toate ne sunt aduse fara nici cel mai mic efort. 

Eu sunt de parere ca o plimbare in natura, o carte buna si putin timp pentru noi ne aduc mult mai multa buna dispozitie decat primirea unui colet si a unui aspect considerat de altii placut pentru noi. Avem capacitatea de a alege, de a gandi, de a crea. Sa nu ne incadram intr-un tipar! Este esential sa fim ceea ce gandim!

Izolare

Stateam dimineata si ma gandeam daca este cumva posibil sa fie un numar limitat de cuvinte pe care le pot vorbi doua persoane. Altfel, cum se explica faptul ca uneori nu mai ai ce vorbi cu o persoana ? Cum este posibil sa te uiti in ochii unei persoane si sa nu gasesti ceva sa-i spui si alegi sa-i zambesti si sa te uiti in alta parte?

Am observat ca zambetul a inlocuit cuvintele de multe ori. Poate ca este politicos, dar este o politete glaciala.

Care este secretul persoanelor care reusesc sa gaseasca mereu subiecte de conversatie? Este doar acceptare a persoanei de langa tine sau chiar interes? 

Este posibil ca numarul de cuvinte pe care le rostim intr-o viata sa fie asemeni numarului de batai de inima: in momentul in care s-au epuizat sa determine sfarsitul? 

Este adevarat ca traim singuri chiar daca suntem intr-o colectivitate? Se spune ca fiecare persoana are nevoie de momentele sale cu sine. Dar ce e mai trist : sa fii singur sau sa fii singur in 2?

Brand new day

In sfarsit am avut o zi plina de soare! Bietul astru a aparut si ieri mai zambitor ca niciodata, dar eu parca sufeream de glaucom. Astazi insa a disparut asa cum aparuse, iar eu m-am delectat cu o portie strasnica de orez cu piept de pui si curry. Parca mergeau si niste ciuperci, dar avand in vedere ca nu aveam, m-am multumit cu atat.
In seara asta am putut chiar sa vad luna, desi era cuprinsa de ceata. Cu stomacul plin de prajituri si cu castile in urechi, am urcat cu pas grabit Copoul, reusind chiar sa depasesc cele 30 de minute de miscare zilnica recomandata.
Iar acum, in prag de noapte, savurez un mar si o portie strasnica de comert international, cunoscute fiind proprietatile acestuia din urma de a mentine o silueta perfecta prin arderile calorice intense pe care le provoaca. Este inutil sa le mai mentionez si pe cele neuronale.

Sex and the city

"Maybe our mistakes are what make our fate. Without them, what would shape our life? 

People come into your life and people go. But it's conforting to know that the ones you love are always in your heart. And, if you're very lucky, at a short distance."

Daily routine

Daca e un sentiment care sa ma cuprinda  in majoritatea timpului, in ultima vreme, privitor la oameni in general, acela este sentimentul de DEZAMAGIRE. Am scris cu litere mari, pentru ca la nivelul asta il simt. Si ce e mai rau e ca sunt dezamagita inclusiv de chestiile carora nu le dadeam multa importanta. E ciudat sa vezi totul si, totusi, sa alegi sa nu spui nimic; nu de alta, dar stii ca nu vei rezolva nimic, ci, dimpotriva, tu vei fi persoana careia "i se par toate".
Cu atat mai urate vor parea urarile de Paste, pentru ca voi sti ca nu sunt din inima, ci doar pentru "a da bine". Bineinteles, exista cazuri particulare care fac diferenta si care nu se includ in articolul de azi.
Mie una nu-mi place sa mi se ureze toate cele bune de persoane carora nici macar nu le pasa de mine. Sarbatorile presupun apropiere, sinceritate, iubire simpla dar adevarata, iar nu un numar cat mai mare de mesaje de la persoane care nici macar "nu te vad" in viata de zi cu zi.
As propune sa nu va mai uitati la mine zambind si sa ma urati in mintea voastra! Datorati asta maturitatii voastre!

viitorul apropiat :))

Bastinasii de pe insula indoneziana Papua au descoperit ca frunzele unui arbust numit "gandarusa" au un efect anticonceptional, daca sunt mestecate.

Dupa ce au analizat in laborator aceasta planta, oamenii de stiinta indonezieni au realizat ca pot extrage ingredientul activ al arbustului pentru a produce o pilula contraceptiva pentru barbati.
Pilula conceputa din aceasta planta previne sarcina prin incetinirea activitatii anumitor enzime din sperma ce ajuta la fecundarea ovulului unei femei.

Barbatii care au incercat pastila cu "gandarusa" si-au recapatat capacitatea de a fecunda dupa aproximativ 72 de zile

Sugiri Syarief, seful Directoratului Indonezian de Planificare Familiala, a declarat ca nu exista niciun efect secundar dupa administrarea acestei pilule, dar a notat ca studiile demonstreaza ca o parte dintre barbati au prezentat o intensificare a capacitatilor sexuale.

sursa: www.apropo.ro

Special pentru EL

In ciuda tuturor chestiilor pe care trebuie sa le termin pana la o data anume, am o stare de liniste profunda, unica si binefacatoare. E un sentiment atat de placut si stiu deja cui trebuie sa multumesc pentru asta. Da, pot afirma cu mandrie ca pe un plan am totul la nivel inalt, iar asta imi da puteri sa cuceresc si taramuri neexplorate. Fericirea adevarata imi da energia necesara pentru a razbate, pentru a obtine ce vreau.
Nu as fi putut sa cer niciodata mai mult decat am acum pentru simplul motiv ca nu mi-as fi imaginat niciodata decorul asta.
Iti multumesc pentru esti aici indiferent de distanta fizica dintre noi!

14

Perpetuitate.

Armonie.

Intimitate.

Suflet.

Puritate.

Răbdare.

Eden.

Zâmbet.

Entuziasm.

Ciocolată.

Emoţie.

http://www.youtube.com/watch?v=OrTyD7rjBpw&feature=related

Educativ sau exagerare?

"Minunea minunilor"! S-a inventat papusa care poate fi… alaptata! Se adreseaza evident fetitelor de varsta prescolara, predispuse, ca sa spun asa, la jocul cu papusile de-a mama si bebelusul. Papusa este promovata ca o jucarie educativa, care sa ii invete pe micuti aceasta deprindere si sa semene in mintea lor ideea ca alaptatul este un proces natural. Evident are si accesorii si poate sa si regurgiteze. Este disponibila in 6 variante inspirate de rasele umanoide si costa 99$. Si a nascut controverse.

Sursa: www.hotnews.ro

Filosofie

Intr-o pauza de invatat pentru criminalistica, am fost provocata de persoana foarte draga mie (nu-i dezvalui identitatea) sa raspund la o intrebare extrem de subiectiva : cum iti dai seama ca iubesti? Cand stii ca este vorba de iubire si nu de o atractie inflacarata de moment?

Din punctul meu de vedere, iti dai seama ca iubesti in momentul in care cu cat incerci sa-ti explici ce se intampla cu tine, cu atat te adancesti intr-o stare inedita si confuza, cu mult prea multe batai de inima pe secunda. Iubesti in momentul in care te trezesti ca zambesti doar rostindu-i numele si cand cea mai groaznica zi se insenineaza cand te ia de mana si te strange la piept. Mereu va fi persoana cu care vrei sa imparti cele mai frumoase momente; e persoana cu care traiesti acelasi gand, e persoana pentru care ai face orice incat sa o vezi cea mai fericita fiinta din univers.

Real Love este un fel de curcubeu : mereu luminoasa, colorata, care apare dupa o sumedenie de nori negri si fara speranta. Si capetele curcubeului sunt cei doi iubiti - uniti prin cea mai puternica legatura, nemaicontand distanta dintre ei. Da, da stiu o sa ziceti : "curcubeul dispare". Mi se pare normal, indragostitii au nevoie de putina intimitate!

Same old same old

Imi place sa calatoresc cu trenul (mai putin cu Sageata Albastra, care e incomoda si numai sageata nu e), imi place sa astept persoanele dragi in gara, sa le duc acasa si sa le dau ce am mai bun, dar nu-mi place sa fiu persoana care ramane in gara dupa plecarea trenului si care se intoarce acasa si nu gaseste pe nimeni, decat niste franturi de amintiri vesele materializate intr-o sticla de Cola si intr-un miros de parfum prea bine cunoscut pe perna. Si vad si locul gol unde statea valiza..si langa mine pe pat nu mai sta nimeni. 

Am ajuns mereu la aceeasi concluzie: nu sunt facuta pentru sfarsituri. Mi-e greu sa plec de acasa, mai ales dupa vacantze; mi-e greu sa-mi conduc prietenii la gara/aeroport; mi-e greu sa-mi imbratisez prietenele care pleaca departe si nu stiu cand le voi revedea; dar cel mai greu mi-e cand ma duce Raz la gara sau cand il duc eu pe el. Si am crezut ca odata cu timpul se va schimba si latura asta, la fel ca toate celelalte. Dar nu. S-a incapatanat sa ramana si sa nu ma lase in pace. 

Stiu ca de fapt, nicio situatie expusa nu reprezinta un sfarsit in adevaratul sens al cuvantului, dar mereu ma intristeaza. 

Oricum, acum am toate motivele sa fiu fericita: peste 2 zile o sa fiu acasa! Si o sa fie perfect!

Tired

Nu stiu cum sunt altii, dar eu, cand se schimba ora de primavara, nu mai sunt om :)) si e vorba doar de o ora, dar parca mi s-a dat peste cap tot rostul. Ma trezesc mai tarziu, mai irascibila si parca timpul zboara. Acum, de exemplu parca ar fi 9 seara. Asa ma simt.. si totusi este 11 p.m. si mai e putin si ar trebui sa dorm. Eu votez pentru eliminarea acestei schimbari, pentru ca sunt convinsa ca mult mai multi oameni sunt afectati de aspectul asta; si in plus, nu ii vad rostul. Pe mine una nu m-ar deranja daca s-ar intuneca mai devreme cu o ora. Pentru o ora de lumina in plus imi stric toata ziua.

Voi ce parere aveti de datul ceasului cu o ora inainte?

Inutil

De ce trebuie ca intai sa faci ceva si apoi sa-ti para rau? De ce nu poate fi totul bine de la bun inceput? Pentru ca acel 'imi pare rau' nu va inlocui ceea ce ai facut si nici nu va da timpul inapoi. Si ceea ce e si mai intrigant este ca faci ceva fara sa gandesti, iti pare sincer rau, dar cum se iveste o noua ocazie faci aceeasi greseala. Ce anume determina toate chestiile astea, cercul asta vicios?

Cine iti garanteaza ceea ce va urma chiar si in doua secunde? Cine iti garanteaza ca va exista o sansa sa spui ca iti pare rau? Pentru ca mereu exista o replica pe care din ce in mai multi oameni o rostesc: daca as da timpul inapoi... de ce sa-l dai inapoi? de ce sa nu profiti de el atunci cand trebuie si sa faci ce trebuie si cum trebuie? Poate ca de dimineata se prevede o zi monotona, cu nimic nou la orizont. Dar cand se lasa seara, nu toti putem spune acelasi lucru. Pe cat de monotona parea dimineata, pe atat de imprevizibila ziua.

Nimeni nu-ti poate oferi o certitudine ca poti indrepta ce ai facut, dar e pacat sa nu incerci sa fii altfel.

Horoscop haios si usor rautacios!

VARSATOR (21.01-19.02)

Planeta dominanta: Uranus, planeta convulsiilor si ciudateniilor.

Animalul sacru: ornitorincul

Personalitate: Varsatorii sunt cele mai ciudate fiinte de pe Terra, ceea ce explica frecventa marita cu care sunt rapiti de martieni. Nu se stie totusi daca acestia îi selecteaza doar pentru a le studia anomaliile sau fiindca îi considera o specie înrudita. Oricum, este ceva în neregula cu ei, deoarece au idei stranii, reactii imprevizibile si fac totul pe dos fata de restul omenirii. Se spune ca sunt deschisi la nou, le place sa experimenteze si au o fire independenta. Asta înseamna ca dau banii pe prostii de care n-a mai auzit nimeni, adera la cele mai fistichii diete sau curente religioase si îi doare în cot de parerea celorlalti. În plus, sunt deosebit de agitati, ceea ce nu este bine, caci excesul de energie le permite sa-si puna în practica proiectele utopice si initiativele anarhiste. Prietenii îi suporta maximum doua ore, iar rudele lor migreaza în alte cartiere. Cât despre dragoste, Varsatorilor nu le este prea clar ce înseamna … !

Meseria potrivita: futurolog, revolutionar, guru, vânzator de gogosi.

Pizza magica: Napoletana.

Medicamentul norocos: sedativele.

Not ready yet!

Niciodata nu am putut sa accept anumite realitati si nu am putut sa fiu de acord cu niste chestiuni profund dezbatute de majoritatea oamenilor. Niciodata nu am mers pe principiul ca majoritatea are dreptate -"daca mai multi zic ca esti beat du-te si te culca". Este o replica f putin adevarata, dar pana nu te lovesti singur de ea , nu o crezi. Majoritatea gandeste la fel pentru ca zvonurile s-au bucurat de o calduroasa primire din partea publicului amator de senzational. Cine mai are o parere proprie in zilele noastre? Cine are curajul sa o sustina in fata multimii orbite de banalitati? Multime care te linseaza fara sa stie de ce, doar pentru ca ai alta gandire decat cea pe care au preluat-o ei pentru ca suna 'productiv'.

Da, nu sunt pregatita pentru timpurile astea.

Spune NU eutanasierii!

Stimati domni deputati,

Se presupune ca societatea este in continuu progres. Degeaba ne straduim sa ne stoarcem creierele pentru dezvoltarea tehnologiei daca nu suntem in stare sa stim sa fim oameni in adevaratul sens al cuvantului. A ucide niste fiinte lipsite de aparare doar pentru ca nu suntem in stare sa gasim o metoda civilizata care sa rezolve niste probleme concrete nu inseamna a gasi solutiile optime. Desigur, au fost numeroase situatii in care oamenii au fost muscati de caini pe strada, dar nimeni nu s-a interesat daca nu cumva acei caini au fost provocati, loviti. Au fost ascultate numai parerile oamenilor care au avut grija sa traga situatia de partea lor. Asta nu inseamna ca nu au fost muscati si oameni nevinovati, dar eutanasierea nu este o solutie de a face 'dreptate'.

Daca pretindem ca suntem un popor civilizat si in curs de dezvoltare, atunci nu trebuie sa ne intoarcem la metode primitive  pentru a ne rezolva problemele.

Spune NU eutanasierii cainilor comunitari!!!

Spune DA sterilizarii cainilor comunitari!!!

Limita

Pana unde poti merge pentru a obtine ce vrei? La ce esti in stare sa recurgi pentru a avea castig de cauza? Ce esti in stare sa spui ca sa impresionezi in favoarea ta chiar si atunci cand nu ai argumente care sa-ti sustina ideea? Si pana la urma de ce sa faci toate astea? De ce exista mereu mandria de 'a avea dreptate' sau de a avea ultimul cuvant?

Mi s-a intamplat mult prea des sa intalnesc acest gen de oameni si mereu m-am intrebat de ce nu primeaza logica, ci succesiunea rapida de cuvinte?

Pana la urma cum e?

Cand vad un om tind sa-l categorisesc si sa-l pun in aceasta forma la conservare. In situatii exceptionale, pot sa-l scot din tipologia aleasa si sa-i atribuiesc una noua. Dar cat de corecta este aprecierea facuta? Care este proportia dintre obiectivitate si subiectivitate din concluzia mea? Cat de adevarate au fost faptele care m-au determinat sa gandesc asa? Am tendinta sa analizez mult prea mult niste detalii care poate nu au nicio relevanta. 

Mereu am fost stricta in ceea ce priveste notiunea de 'prieteni' . Mi-a luat enorm de mult sa capat incredere si sa fiu eu insami cu ei si extrem de putin sa o pierd si sa ma inchid din nou. Si acum ma gandesc daca nu cumva am fost prea drastica si am pierdut unele momente care nu vor mai veni niciodata si niste persoane cu care poate m-as fi inteles. Am inteles destul de tarziu ca daca cineva nu este asa cum as vrea eu sa fie sau nu reactioneaza conform ideilor mele, asta nu inseamna ca nu sunt ok.

Ce am pierdut si ce am de castigat din ce am facut?

pisoi zgomotos :))

http://www.ziare.com/funny/amuzant/pisoiul-care-toarce-mai-zgomotos-decat-masina-de-tuns-iarba-audio-1077124

Back again

Iasi. Am ajuns de doua zile si parca zilele sunt si mai scurte dar parca nu se intampla nimic. Si am atatea de facut si parca nu stiu de care sa ma apuc prima data. Si mi se pare ca trece timpul degeaba... singurul lucru frumos este ca ninge afara atat de linistit incat este imposibil sa fii agitat cand privesti pe geam. Parca nici cafeaua nu ma mai trezeste atat de bine..desi azi am baut caramel machiatto mediu si erau zile in care era un motiv perfect pentru a avea o zi buna. Pana si tanti de la xerox a fost indispusa si nu a vrut sa ma ajute..sunt in cautarea unei zile bune...

Nature

http://www.flixxy.com/bear-animal-nature-film.htm

Contrast

Imi place o lume a contrastelor!
Imi place ca nicio zi sa nu semene una cu cealalta. Dar imi place ca fiecare dimineata sa inceapa cu o cafea tare si nu prea fierbinte. Daca ar lipsi, ar fi un inceput clar de 'bad day', zi in care as putea fi , pe buna dreptate, denumita Ankezilla.
Imi place sa fiu un model pentru ceilalti.Nimic nu ma flateaza mai mult. Dar urasc sa-mi vad preferintele etalate pe o alta persoana, care evident nu va recunoaste ca le-a preluat de la mine, ci reprezinta o idee proprie.
Imi place sa zic totul 'verde in fatza' ca sa se stie exact cum pun eu problema. Dar intr-o anumita masura imi pasa  de parerea pe care o las in urma mea celorlalti. Nu stiu inca de ce, insa uneori chiar imi pasa.
Imi place sa experimentez locuri si lucruri noi, sa schimb ordinea si modul in care imi desfasor activitatile. Iubesc insa caldura unei monotonii relaxante, departe de grijile apasatoare si de temerile unui eveniment nou.
Imi place sa imi sustin ideea cu foarte multa convingere si mult mai multe argumente. Insa mi-e teama ca as putea gresi intr-un mic rationament care sustine intreaga opera.
Imi place sa cred ca cei din jurul meu ma vad o persoana speciala. Dar as accepta cu greu faptul ca sunt o persoana la fel ca celelalte, dar cu mai multa vechime in vietile lor.
Imi plac chestiile palpitante pentru ca vreau sa fiu altfel. Uneori insa , aceste chestii ma depasesc si simt ca sunt mai mult decat as putea eu sa fac; iar atunci as vrea sa ma pierd in multime astfel incat nimeni sa nu sesizeze ca exista ceva ce am crezut ca pot face, dar in realitate sa fi esuat.
Imi place enoooorm sa fiu in centrul atentiei, sa acaparez privirile celorlalti si sa primesc complimente. In acelasi timp, nu suport ideea ca exista ochi critici care sa-mi analizeze defectele in public.

Da, sunt o persoana plina de contraste. Si ,cu siguranta, exista mult mai multe, dar am preferat sa le afisez doar pe acestea. Celelalte sunt in globul meu de cristal, micul loc unde ma ascund de ochii lumii, puse la buna pastrare.

Barele de la perdea

Poveste adevarata...

O femeie recent divortata isi petrecu prima zi impachetandu-si lucrurile in cutii si valize. A doua zi, a venit un camion si a incarcat totul, inclusiv mobila. A treia zi, s-a asezat pe jos, in sufrageria goala, a pus muzica in surdina, a asezat doua luminari, doua kile de creveti, o farfurie de icre si o sticla de vin alb pus la gheata.
Cand a terminat de mancat, a demontat toate barele de la perdelele din fiecare camera, le-a scos capacele laterale, a indesat inauntru icrele si crevetii care ii ramasesera, a pus capacele la loc si a asezat din nou barele la geamuri.
Reintors, fostul sot s-a mutat cu amanta si cu noua lui mobila. La inceput, totul a fost perfect. Insa, in curand, incet, incet, casa a inceput sa puta. Au incercat de toate: au facut curatenie, au aerisit, au revizuit gurile de ventilatie pentru eventualitatea ca s-ar pute gasi soareci morti inauntru, au spalat covoarele... In fiecare coltisor de casa au pus deodorante electrice, au golit zeci de butelii de spray. Au cheltui o gramada de bani sa schimbe, dar nimic nu functiona.
Nimeni nu le mai venea in vizita, angajatii refuzau sa lucreze, pana si fata care facea curatenie in casa i-a abandonat. Disperati, fostul sot si amanta, au hotarit sa se mute. Dupao luna, inca nu gasisera pe nimeni dispus sa cumpere casa. Cei de la agentiile imobiliare nici nu mai raspundeau la telefon. In final au cumparat o casa noua. 
Intr-o zi, fosta sotie il suna ca sa stabileasca detaliile divortului si, in treacat, il intreaba cum o mai duce. El raspunde ca vinde casa, fara insa sa-i dea vreo explicatie. Ea il asculta calma, apoi ii zice ca o sa vorbeasca cu avocatul, sa vada cum ar putea face sa cumpere ea casa. Presupunand ca n-are nici o idee despre adevaratul motiv pentru care o vinde, barbatul ii propune a zecea parte din pretul real al locuintei, ca sa scape cat mai repede. Femeia accepta si, in citeva ore, avocatul ii aduce actele la semnat.
O saptamina mai tarziu, barbatul si amanta se oprira la poarta casei, observand surazatori cum muncitorii le impachetau lucrurile si le urcau in camion. Totul, inclusiv barele de la perdele...

German Dehesa spunea astfel: "noi, barbatii, ar trebui sa intelegem ca femeile sint invincibile, imparabile si de neintrecut"...

Declaratie de dragoste

De la EL


uneori conteaza ce faci
alteori conteaza cum faci ceea ce faci
dar sunt si momente cand conteaza altceva
intr-o seara ca aceasta conteaza "altceva"
acest "altceva" cuprinde:
-iubire
-dragoste
-pasiune
-sentimente
-trairi
-evenimente
-momente
-toate lucrurile frumoase
dar lista nu ar fi completa fara elementele esentiale care le uneste: noi doi
noi suntem cei care dam sens vietii, dam sens universului in care traim, dam sens lucrurilor marunte care alcatuiesc intregul
intregul este guvernat prin cele de mai sus, le aduci in comun, le lasi sa se contopeasca si formeaza inimile nostre
inimile noastre ne guverneaza pe noi, iar noi suntem intregul
La Multi Ani !!  acum incepe cel de-al 2-lea anisor al inimilor noastre si anul 2 al universului nostru
TE IUBESC enorm de enorm de tare :"> always and forever together :X:X:X:X:X
:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*

De la EA

NEPREVAZUTUL

Sunt multe lucruri de care iti dai seama fie imediat, fie dupa mai multa vreme de gandire. Dar important este ca iti dai seama la un moment dat. Si mai sunt acele lucruri de care nu ai cum sa iti dai seama chiar de ar fi sa te gandesti la ele o viata intreaga. Ele formeaza neprevazutul. Si daca le pui in balanta sunt de inegalat. Nu se compara satisfactia pe care ti-o ofera o surpriza placuta cu o planificare ce-ti iese asa cum ai vrut.

Eu , in viata asta, am vrut sa fiu fericita. Sa am motive sa zambesc si sa rad. Sa am cadrul perfect pentru a fi eu, fara masti care se uzeaza in timp, fara a renunta la anumite lucruri care ma caracterizeaza doar pentru a fi acceptata de ceilalti.

Nu m-am asteptat niciodata sa am parte de o fericire de calibrul celei pe care o am. Nu am crezut ca pot oferi atata iubire si nu am crezut ca cineva imi poate iubi chiar si defectele. Nu am crezut ca inima mea isi mai putea gasi drumul catre libertate dupa ce o inchisesem atat de bine in mii de lanturi. Asta este ceea ce eu numesc  neprevazut. Si mi-a fost foarte greu sa-l inteleg si sa imi dau seama ce se intampla cu mine. Experimentam si experimentez ceva nou si mereu mi-e teama ca as putea sa gresesc. Dar mi-am dat seama ca in dragoste nu poti gresi. Totul este dictat de inima, un pedagog sever care nu admite eroarea si indisciplina. Imi place ceea ce sunt azi si stiu ca, datorita tie, voi fi si mai buna maine. Impreuna suntem invincibili si nimic si nimeni nu ne mai poate sta in cale.

Together forever in love, forever young, forever US !!!

TE IUBESC ENORM!!! :*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*

14.02.2011- cea mai frumoasa zi din an si din istoria unui pisoias numit Anke si a unui matzisor numai Raz.

cel mai fidel prieten

are 7 luni si e un catzel care a trecut prin multe inca din primele zile de viatza. A avut noroc si are si in continuare. Are stapani iubitori si multi afiliati care merg sa-l viziteze si sa-i duca ceva bun de mancare. De parca nu ar avea la discretie oricum ( vezi in spate! ). Cu chiu cu vai am reusit sa-l prind in poza, iar el mi-a oferit un zambet pe masura asteptarilor mele.:D
People, el este CODITZA, cel mai frumos si mai destept caine. Cel care nu a uitat niciodata sa spuna (bineinteles, intr-un mod canin, plin de recunostintza) un 'multumesc!' celor care l-au ajutat in momentele lui grele. Prin mod canin sa intelegem labutze pline de noroi pe haine, pe pantofi, niste fire din blana drept amintire si urme de coltzi pe maini ( de asemenea, pline de delicatetze).

Ceee ce conteaza

Mereu ma straduiesc sa fac ceva deosebit, sa observ alte lucruri decat ceilalti, sa dau alte replici decat cele la care s-ar astepta lumea...pe scurt, incerc sa nu fiu previzibila. Si reusesc! Dar in loc sa ma bucur si sa fiu mandra de mine, sunt anumite momente cand imi sau seama ca ma concentrez pe lucruri care nu sunt chiar atat de importante. Si stau si ma gandesc cat timp am putut pierde incercand sa demonstrez ceva ce nu avea nici sens si nici o valoare deosebita. Si ma cutremur, zicand ca asta nu sunt eu. Si apoi fac la fel. Si totul se transforma intr-un cerc vicios si plin de dezamagiri de sine. Si nici cea mai frumoasa bluzitza din Orsay nu ma mai face sa zambesc... pentru ca am senzatia ca eu, ca om, nu am progresat deloc fata de ziua de ieri. Iar un principiu de-al meu este ca: azi sunt mai desteapta decat ieri si mai putin desteapta decat maine. Dar oare facand aceleasi greseli, mai pot zice ca ma ghidez dupa principiul asta care suna atat de promitator?

Dar azi este un nou inceput. Mi-am permis luxul de a avea un start plin de sperantza: de azi NU voi face aceleasi greseli. Mi-am dat seama de ele, le-am recunoscut cu voce tare si le-am dat aripi sa zboare departe de mine. Nu spun ca nu voi mai face altele. Dar macar voi explora taramuri noi si asta ma va face mai increzatoare k printre atatea mici defecte, voi mai gasi si ceva sa-mi placa, ceva inedit.

2 in the morning

http://www.youtube.com/watch?v=_OLUSELxFok

De fapt, melodia este cu '4 in the morning', dar pe mine in noaptea asta nu m-a prins decat ora 2. Si am zis sa adorm devreme si chiar am incercat. Dar old habits die hard- sau dupa cum bine spune o buna prietena "old habits NEVER die". Ce sa fac daca m-am obisnuit prost? Recunosc nu-mi place sa dorm. Mi se pare ca-mi pierd timpul.Sunt atatea lucruri de facut si parca din ce in ce mai putin timp. Mereu ma trezesc zicand: "daca ziua ar avea 48 de ore"...as putea sa fac mult mai multe. As putea sa dau telefoanele pe care nu mai reusesc sa le dau, as putea sa vizitez locurile unde nu mai am timp sa ajung, as putea sa petrec mai mult timp cu mine si sa-mi dau seama de anumite schimbari care se petrec si de care imi dau seama mult mai tarziu.

Da, as putea, insa ziua nu va avea niciodata 48 de ore, iar eu va trebui sa stiu sa ma organizez mult mai eficient decat o fac. 

Si totusi, nu e putin, doar ca noi, oamenii, ne concentram pe orice in afara de ceea ce este cu adevarat important. Nu am timp pentru ca m-am stresat degeaba, nu am timp pentru ca mi-am consumat energia pe niste fleacuri, nu am timp pentru ca m-am concentrat prea mult pe ziua de ieri si am uitat sa traiesc ziua de azi.

Urasc sa fiu tarata in probleme inutile, in intrebari fara raspuns, in cercuri vicioase, in vietile unor oameni pe care nici macar nu ii cunosc. Nu ma intereseaza decat ceea ce vreau sa stiu, ceea ce este legat de persoanele importante din viata mea. Restul nu ma priveste. Banalitatile, monotoniile si intrigile le ofer cu cea mai mare caldura celor care au mai mult timp decat mine.

Singurul pe care il vreau de partea mea este TIMPUL pentru ca el ma face sa fiu un om liber si fericit. 

 

Primul pas

Am reusit intr-un final sa-mi fac si eu blog. Un loc unde pot sa scriu tot ce-mi trece prin cap. Un mic spatiu care sa poarte amprenta mea. Sa fie 100% eu, asa cu bune si cu rele.

Nu sunt o persoana constanta si nici usor de multumit. Asa ca probabil, postarile mele vor avea un caracter paradoxal. Dar vor fi ca mine!

Postarile mele vor avea gust de cafea cu un cubuletz de zahar si un strop de lapte. Vor avea culoare verde si vor fi pline de pisici negre sau 'rasa whisky'.  Pisicul din poza apartine 'rasei whisky', in realitate rasei exotic shorthair. 

Indiferent ca vor fi haioase, colorate, indraznete ori intrigante, toate aceste postari vor fi inspirate din realitate, chiar daca se va ajunge pana la un adevar dureros.

 Am invatat ca totul este posibil si ca niciodata nu poti spune : "mai rau de atat nu se poate! " Si mai mult decat atat, nimic nu este intamplator!